Seri de rugăciune la ITPB
Țin minte că la începutul studiilor, în perioada adaptării mele la viața de student ITPB, prima întâlnire de rugăciune a fost una deosebit de plăcută. Întotdeauna am privit rugăciunea ca fiind forte importantă în viața omului care pretinde că Îl slujește pe Dumnezeu, iar obiceiul sănătos de aici a contribuit foarte mult la creșterea mea spirituală.
Printre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult în cadrul Institutului și prin care consider că Dumnezeu a modelat viața mea într-o măsură considerabilă se află părtășia cu colegii de la aceste întâlniri comune. Este drept că rugăciunea din odăiță contează mult, însă când ai oportunitatea ca aproape în fiecare seară să te întâlnești cu oameni la fel de dornici de a sta în prezența lui Dumnezeu în rugăciune, ar fi o pierdere să alegi singurătatea.
Perioada în care am observat cel mai mult cât de importante sunt aceste rugăciuni de seară a fost cea în care a trebuit să plecăm acasă din cauza pandemiei. Disciplina pe care ne-o formăm aici este mult mai greu de menținut acasă, în mijlocul tuturor situațiilor și al problemelor zilnice cu care ne confruntăm, fiecare dintre noi.
E ceva special la fiecare întâlnire atunci când mergi cu inima deschisă și cu dorința sinceră ca Dumnezeu să îți vorbească. Prezența Lui aduce o bucurie și o pace în mijlocul nostru pe care cu greu le putem descrie în cuvinte. Ceea ce îmi vine acum în minte sunt fețele studenților în urma rugăciunii, care reflectă o seninătate specială și se concretizează prin binecuvântări verbale și îmbrățișări frățești. John Bunyan spunea că „spiritul rugăciunii este mai de preț decât comorile de aur și argint”. Cred din inimă că aceste seri petrecute în rugăciune sunt cea mai bună investiție și că ele vor avea o contribuție imensă în viitorul fiecărui om care o practică plin de credincioșie.
Costea Denis, anul III
(decembrie 2021)
Când am ales să mă înscriu la ITPB încă aveam incertitudini cu privire la această decizie. Acum, după trei ani de studiu la Institutul Teologic Penticostal din București, când mă uit retrospectiv nu regret deloc alegerea pe care am făcut-o.
Această facultate m-a ajutat să-L cunosc mult mai bine pe Dumnezeu, să am cu adevărat o relație cu El, să-L slujesc mult mai bine și să-mi întăresc hotărârea de a-L sluji toată viața.
Recomand cu drag această facultate oricărui tânăr care vrea să-L slujească pe Dumnezeu.
Ilaș Otniel, anul III
Printre poruncile Domnului Isus menționate în evanghelii se află și cea scrisă în Luca 10:2, care se referă la secerișul spiritual și la nevoia cea mai mare legată de acest seceriș: lucrători noi, dedicați, care să-și asume responsabilitatea de a veni în sprijinul celor puțini care sunt deja pe câmpul de lucru. Secerișul este unul mare, iar nevoia de lucrători este departe de a fi acoperită corespunzător.
Zona de sud-est a României, în mod deosebit zona Dobrogei, este una în care nevoia de slujitori a fost acoperită cu greu, din cauza terenului arid în care vestirea Evangheliei produce rezultatele așteptate abia la mai multă vreme de la începerea unor proiecte, comparativ cu alte zone românești. Totuși, în ultimii douăzeci și cinci de ani, zona aceasta a fost binecuvântată să primească slujitori din multe părți ale țării sau chiar oameni veniți din diaspora pentru a sluji.
Povestea unora dintre slujitorii de azi a început cu o promisiune pe termen limitat (zicea unul dintre frații păstori de azi din Constanța că a venit pentru un an de zile în zonă după absolvirea Institutului de la București; între timp, anul acela s-a transformat în mai bine de douăzeci de ani de slujire în Dobrogea). Alții au venit pentru o vreme limitată, iar după ce acea vreme s-a încheiat, s-au întors spre zonele de baștină. Unii au venit hotărâți să rămână pe termen lung, dar după o vreme au plecat considerând că este prea greu, prea diferit, ca și cum zona aceasta ar fi „din altă țară”, deși face parte tot din teritoriul României.
Cei care au venit și au rămas sunt o binecuvântare pentru o arie largă din această parte a țării: Florin Strugariu din Suceava a venit la Cernavodă, Flaviu Coman a venit din Petroșani la Medgidia, Vasilică Croitor a venit din Suceava la Medgidia, Dorel Toma a venit din Bihor la Mangalia, Beniamin Micle a venit din Cluj la Năvodari, Tobias Sas a venit din Maramureș la Medgidia, Lidia Coman a venit din Suceava la Medgidia, Mircea Fratuțescu a venit din Linz/Austria la Constanța, familia Dăscălescu a venit din America la Băneasa, Emanuel Sighiartău a venit din Bistrița în orașul Tulcea. Lor li s-au mai adăugat și alți absolvenți, fie crescuți în bisericile locale din Dobrogea, fie veniți cu alte planuri la malul mării, iar între timp mobilizați spre pregătirea formală teologică.
Anul 2020 a fost unul cu totul special, pentru că nu mai puțin de șapte absolvenți ai ITP București au ales să vină în partea de sud-est a țării pentru a se dedica slujirii duhovnicești de aici. Este drept că patru dintre ei au crescut în familii creștine din bisericile locale dobrogene și au revenit să slujească „acasă”, după ce au încheiat cu bine instruirea de patru ani. Ceilalți trei au făcut un pas mare prin credință și s-au relocat asemeni misionarilor, într-o zonă departe de familie, de prietenii din copilărie și de locurile familiare. Ghiță este din Hunedoara, Cristi este din Italia, iar Otniel a venit din Bistrița.
Pentru cei mai mulți dintre ei, mutarea în Dobrogea a însemnat și o nouă etapă de trăire prin credință din punct de vedere material, pentru că resursele bisericilor locale sunt insuficiente pentru a plăti lucrătorii, iar sponsorii din exterior se lasă mai greu convinși să susțină consecvent un tânăr care merge prin credință să-și pună viața în slujba Domnului. Însă Dumnezeu este Cel care poartă de grijă, iar minunile vin la timpul potrivit, hotărât de El. Într-o vreme în care tinerii dovedesc că sunt în stare de mobilitate jertfitoare pentru a-și face „un viitor” (care de cele mai multe ori înseamnă acumularea de bancnote din țări occidentale), este de apreciat sacrificiul real pe care-l face un tânăr să fie contra curentului îmbogățirii, alegând slujirea.
Integrarea în slujire a însemnat pentru absolvenți mai întâi includerea lor într-o echipă dintr-un sector, unde beneficiază de întâlniri de încurajare, instruire specifică, dare de socoteală și evaluare. Chiar dacă cei mai mulți nu fac parte din comitet, totuși ei participă la întâlniri ale echipei extinse de lucrare, unde pot observa procesul de planificare a activităților bisericii, pot contribui la procesul decizional și își pot asuma responsabilități potrivite cu înzestrările naturale și cu darurile lor spirituale. Slujesc prin predicare, conducerea timpului de închinare, conducerea unui grup mic sau a unui departament al bisericii, întâlniri de tineret, evanghelizare, instruire muzicală, ucenicie sau slujire administrativă, iar unii chiar la nivelul de a conduce proiecte mai mici, adică biserici în formare. Câțiva dintre absolvenți au fost deja propuși de biserică pentru ordinare, au trecut examenul de la Comunitate și au fost ordinați ca să poată face și actele de cult necesare în zona lor de responsabilitate. Astfel, localitățile în care cei șapte tineri slujesc se bucură acum de o înviorare spirituală de multă vreme așteptată.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei șapte tineri, pe care El i-a chemat la slujire. Mulțumim familiilor care au dăruit tinerilor libertatea de a se muta departe de casă, pentru a începe slujirea cu normă întreagă. Mulțumim profesorilor de la Institutul Teologic, pentru educația formală pe care au oferit-o ca o binecuvântare tuturor absolvenților. Mulțumim bisericilor locale care au primit tineri absolvenți pentru a-i integra în echipa de lucrare. Din toate punctele de vedere, această situație este una în care putem da slavă Domnului pentru rugăciunile ascultate!
Totuși, chiar dacă au venit șapte tineri într-un an, adevărul rostit de Domnul Isus rămâne de actualitate: secerișul este mare, iar lucrătorii sunt puțini. Mai este nevoie de lucrători dedicați în Dobrogea; mai este nevoie de oameni chemați de Dumnezeu pentru a duce Vestea bună celor care nu au auzit-o într-un mod convingător niciodată în viață. Bisericile din zonă au deschidere pentru a primi în practică sau în perioade de acomodare și alți tineri în diferite etape ale formării lor spirituale, cu perspectiva de a fi integrați într-o echipă de lucru. Ne rugăm în continuare pentru lucrători, iar cei dintre dumneavoastră care citiți aceste rânduri sunteți invitați să vă rugați împreună cu noi. Dacă Dumnezeu vă atinge inima într-un mod specific, să vă implicați în vreun fel pentru a ajuta la integrarea tinerilor absolvenți în lucrare, ne-am bucura să auzim vești de felul acesta.
Domnul Isus a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10:2). Iar Domnul ascultă rugăciunile făcute după voia Lui.
Lucian Rotaru
Pastor, Biserica „Betel”, Constanța
(Mai 2021)
Ucenicii au avut nevoie de trei ani și jumătate pentru a se pregăti pentru lucrarea la care Isus i-a chemat. Dacă și tu dorești să dai curs chemării lui Hristos, ITPB este locul potrivit în formarea pentru slujire. Aici, mai mult decât cursurile care se predau, Dumnezeu te prelucrează prin colegi, profesori, practica pastorală, seri de rugăciune și implicare activă în cadrul comunității, iar toate acestea lucrează pentru desăvârșirea personală.
Mitric Alexandru, anul III
Interviu cu pastorul Dănuț Iacob, Președintele Comunității Penticostale Române din Italia (anul I):
- Vă rugăm să spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră.
Numele meu este Dănuț Iacob şi sunt născut în Dumbrăveni, jud. Suceava. Am încheiat legământ cu Domnul în apa botezului și am fost botezat cu Duhul Sfânt la vârsta de 19 ani. Sunt căsătorit cu Geta Iacob și avem împreună cinci copii cu vârste cuprinse între 5 și 21 de ani.
- În ce an v-ați înscris la ITPB și cum a fost revenirea la școală după o perioadă mai lungă de pauză?
M-am înscris la ITPB în anul 2020, destul de târziu, iar aceasta pentru că nu mi-am terminat la timp studiile în România, mai exact, examenul de bacalaureat. Am trecut mai apoi printr-o perioadă în care nu am avut anumite documente românești (cartea de identitate) care erau necesare pentru a mă înscrie la această facultate. Anii au trecut, dar cum s-a ivit posibilitatea, am promovat examenul de bacalaureat și apoi m-am înscris la Institut.
- De ce ați dorit să vă înscrieți la ITPB, din moment ce erați deja implicat în slujire?
Am considerat tot timpul că ITPB poate face dintr-un slujitor chemat de Domnul, unul care să fie și mai eficient în slujirea și chemarea primită. Convins de aceasta, m-am înscris la ITPB, iar dorința ca prin exemplu personal să încurajez și pe alții să urmeze cursurile acestuia (din cercul cunoștințelor și din comunitatea în care mă aflu) m-a motivat şi mai mult. Am știut că Institutul nu oferă numaidecât „unealta” (chemarea la slujire), dar dacă cineva consideră că are această chemare, aici poate învăța cum să slujească într-un mod mai eficient, pentru slava lui Dumnezeu.
- Cum reușiți să împăcați perioada aceasta de studii cu responsabilitățile slujirii şi cu cele familiale?
Când cineva îşi găseşte plăcerea în ceva, găsește şi timp pentru lucrul respectiv. Consider că această perioadă este ca mersul pe funie, şi anume, combinând responsabilitatea și chibzuința, făcând în acelaşi timp tot ce pot pentru a ține bine în echilibru toate domeniile: familia, slujirea, școala etc.
- Ce le puteţi spune celor care au deja alte responsabilități (familie, slujire, loc de muncă), dar care se gândesc să se înscrie la cursurile Institutului Teologic Penticostal?
Fiind în semestrul al II lea din anul I, constat cu bucurie că a meritat să mă înscriu la ITPB. Sunt încântat de parcursul de până acum, de pregătirea și totodată de excelența cadrelor didactice, de legăturile frățești solide care se leagă în timpul școlii. Vă încurajez cu toată convingerea să vă înscrieți la ITPB, chiar familiști fiind. Și, bineînțeles, cu cât vă înscrieți mai repede (ca vârstă mă refer), cu atât e mai bine.
Interviu cu Daniel Tothāzan, Suedia, promoția 2017-2021.
- Vă rugăm să vă prezentați în câteva cuvinte.
Mă numesc Daniel Tothāzan, am 40 de ani, locuiesc de 12 ani în Bjärnum, Suedia, și muncesc la propria firmă (producție de saboți). Am, cu ajutorul Domnului, o familie frumoasă cu șase copii, iar despre al șaptelea putem spune cu bucurie că îi așteptăm venirea în familie în viitorul apropiat. Fac parte din comitetul bisericii locale și slujesc prin îndemnuri și predicare din Cuvânt.
- În ce an v-ați înscris la ITPB și cum a fost revenirea la școală după o perioadă mai lungă de pauză?
M-am înscris la ITPB în anul 2017 și aș spune că revenirea la școală a fost destul de grea (mă refer la decizia în sine), dar prin încurajările primite de la fratele pastor cât și cu sprijinul soției, am hotărât să fac acest pas. A fost dificil că a trebuit să învăț aproape totul de la început în ceea ce privește materia predată, dar am primit îndrumări bune de la frații profesori.
- De ce ați dorit să vă înscrieți la ITPB, din moment ce erați deja implicat în slujire?
Când am început să slujesc în biserică, am realizat că nu e suficientă dorința de-a sluji, ci este nevoie și de pregătire pentru a face această lucrare. Am văzut că am mari lipsuri în ceea ce privește formarea teologică și că am nevoie de ajutor în această direcție, iar ajutorul poate fi primit de la cei care au mai multă experiență în domeniu.
- Cum ați reușit să împăcați perioada aceasta de studii cu responsabilitățile slujirii și cele familiale?
Au fost și momente grele, cu mult stres, nopți nedormite, oboseală multă, cerințe mari la locul de muncă, dar pot spune că cel mai mare ajutor în privința aceasta l-am primit de la Domnul prin soție, care a fost alături de mine în momentele dificile. Am învățat și încă mai învăț că trebuie să îmi organizez timpul pentru a face față cerințelor, asta când se poate, iar când nu este posibil, trebuie și jertfire.
- Ce le puteți spune celor care au deja alte responsabilități dar care se gândesc să se înscrie la cursurile Institutului Teologic Penticostal?
Îi încurajez pe toți cei ce sunt chemați de Dumnezeu la slujire, să se înscrie la Institut pentru că vor primi ajutor și sprijin din partea unor frați profesori foarte buni, cu experiență și pregătire în domeniu, ceea ce îi va ajuta mult în slujirea pe care o au de făcut. În același timp vreau să-i motivez pe cei ce vor să se înscrie să se asigure că vor primi sprijin atât din partea întregii familii, întrucât studiul la ITP este un efort care-i va implica pe toți (soție, copii), cât și din partea bisericii din care aceştia fac parte.
24 mai 2021