Lector univ. dr. Ganea Vasile Romulus, Credincioși Legământului. Repere isagogice și teologice în studiul cărții Estera, ed. 2, Oradea/Cluj-Napoca, Scriptum/Risoprint, 2016.
Prin comparaţie cu celelalte cărţi canonice ale Vechiului Testament, cartea Estera, în versiunea sa ebraică, are un profil teologic aparte, care ţine de omiterea numelui lui Dumnezeu şi de absenţa celor mai importante elemente cu caracter religios menţionate în alte scrieri ale Vechiului Testament, cu excepţia postului. Mai mult, cărţii Estera i se atribuie uneori un aparent caracter naţionalist, chiar şovin, şi promovarea unei ostilităţi făţişe faţă de neamuri. Un alt element specific cărţii este sărbătoarea Purimului, care nu doar că lipseşte din lista sărbătorilor poruncite în Lege, ci pare să fie celebrarea unei victorii a evreilor împotriva duşmanilor lor, victorie obţinută cu preţul sacrificării multor vieţi omeneşti. Luând în considerare aceste aspecte, sulul Esterei, cum este cunoscută cartea în mediul ebraic, ar putea apărea ca având un caracter eminamente secular. Prin intermediul cercetării de față, autorul își propune să pună însă în discuţie falsele etichete aplicate cărţii Estera pentru a aduce o lumină nouă asupra mesajului ei teologic, pornind îndeosebi de la contextul istoric și de la specificul literar al cărții.O analiză proaspătă a cărții este cu atât mai necesară, cu cât o succintă privire de ansamblu asupra literaturii de specialitate dă la iveală faptul că în cercetarea biblică veterotestamentară din România cartea Estera a ocupat un loc insignifiant. Interesul scăzut al cercetătorilor români față de cartea Estera este cauzat, probabil, de foarte slaba întrebuințare liturgică a acestei cărți în mediul bisericesc autohton, la modul general. Și totuși atunci când în mod excepțional se predică din această carte biblică, ea este interpretată preponderent alegoric sau parțial alegoric. Din aceste motive, prin prezenta lucrare – o adaptare a cercetării întreprinse pentru teza sa de doctorat – Romulus Ganea își propune un obiectiv ambițios: readucerea cărții Estera nu doar în atenţia mediului ştiinţific teologic românesc, ci şi în atenţia celui bisericesc, în încercarea de a repara nedreptatea făcută acestei cărţi care a ajuns să ocupe un nemeritat loc marginal atât în cercetare, cât şi în viaţa eclezială. Pentru a atinge acest deziderat, el dă la o parte prejudecăţile cu care este privită de obicei cartea, căutând în schimb să identifice şi să articuleze mesajul ei teologic, fără a neglija însă contextul istoric din care a izvorât și specificul ei literar. Cercetarea are la bază premisa că înţelesul teologic al cărţii Estera iese la iveală în urma analizei simultane a contextului istoric al cărţii şi a celui literar și că, din acest motiv, o interpretare care omite oricare dintre aceste două dimensiuni este asimetrică şi (poate) conduce la concluzii greşite. Scopul scrierii cărţii Estera a fost acela de a transmite evreilor din diaspora atât o chemare, cât şi un avertisment, îndemnându-i să-şi redescopere (sau să-și redefinească) propria identitate în lumina Legământului lui Dumnezeu (astfel poporul evreu devine cu adevărat poporul lui Dumnezeu, un neam diferit şi separat de celelalte popoare). Așadar, în mod practic, evreii din diaspora persană sunt îndemnaţi să-şi asume statutul de evrei, împlinindu-şi vocaţia conform Legământului lui Dumnezeu, fără să se ascundă, fiindcă în diaspora Legământul a rămas unica lor sursă de identitate. O asemenea situaţie ar provoca, bineînţeles, ostilitatea celor din jur. Totuşi, tăinuirea propriei identităţi şi adoptarea unui mod de viaţă „secular“, prin asimilare culturală şi conformare la obiceiurile zonei, le-ar aduce mai multe necazuri, care ar putea culmina, la un moment dat, cu anihilarea lor ca naţiune. Aşadar, asumarea în mod deschis a propriei lor identităţi etnice, în lumina Legământului lui Dumnezeu, și dovedirea acestui fapt prin intermediul unor acțiuni concrete (spre folosul întregii comunități), le va asigura evreilor supravieţuirea, atât la nivel individual, cât şi din punct de vedere naţional. Acestor considerente ar trebui să le adăugăm şi faptul că, în planul tainic al lui Dumnezeu, ostilitatea diasporei este pur şi simplu un mijloc prin care evreii din afara granițelor Israelului sunt constrânşi să se redescopere pe ei înşişi ca popor al lui Dumnezeu şi să trăiască conform Legământului lui Dumnezeu.