Siviu Tatu, Domnul împărățește – Traducere si comentariu la Apocalipsa lui Ioan, Oradea, Editura Cartea Creștină, 2015. Prin intermediul contemplației profetice, Ioan oferă cititorului Apocalipsei invitația intrării în lumea fabuloasă a lui Dumnezeu, lume populată cu o mulțime de ființe supra-umane, care conlucrează la realizarea planurilor lui Dumnezeu pentru umanitate. Cu ajutorul tablourilor supra-naturale, profetul Ioan conturează atât calitățile maiestuoase ale Dumnezeului transcendent, slujit de miriadele de îngeri de la Tronul Său ceresc, cât și valențele angajamentului Său față de umanitate, care pornesc din veșnicie, străbat istoria și sfârșesc în veșnicie. Personajul cheie al Apocalipsei este Cristos. El apare în trei ipostaze definitorii pentru revelația primită de Ioan: Cristosul înviat preocupat de bisericile Sale din provincia Asia, Mielul vrednic să preia sulul pecetluit de la Dumnezeu și să aducă istoria la finalul hotărât și Regele-mire triumfător și jubilant care va pune capăt istoriei prin judecată. Agenții și servanții binelui și ai răului sunt surprinși atât în conflict deschis cât și în slujirea ființelor care îi mentorează: Dumnezeu și Diavolul. Niciodată însă cele două persoane nu sunt surprinse ca egale, ci Dumnezeu are întotdeauna atât inițiativa cât și ultimul cuvânt. Zămislită în contextul tulbure al sfârșitului de secol I d.H., Apocalipsa lui Ioan mobilizează Biserica la slujirea devotată a lui Dumnezeu, dusă până la jertfa supremă, după modelul lui Cristos, Domnul și Mirele ei. Măsura în care Biserica secolului XXI reușește acest lucru încă se decide în societate, pe câmpul de luptă specific fiecărui credincios. Două lucruri sunt sigure: biruința este la îndemâna credinciosului și Cristos aduce istoria la sfârșitul meritat. Cel care așteaptă cu credincioșie întoarcerea lui Cristos este preocupat în mod practic și constant de cinstirea exclusivă a Sa.Fiecare capitol începe cu o secțiune întitulată „Contextul literar”, unde prezentăm pe scurt încadrarea pericopei în ansamblul cărții și eventualele contacte cu piese literare asemănătoare din literatura biblică și extra-biblică. Detaliile vor fi prezentate în secțiunea „Interpretarea”.În „Traducerea” textului de lucru autorul a pornit de la versiunea a 28-a revizuită a Novum Testamentum Graece (Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2012), editat de Institute for New Testament Textual Research (Münster). A inclus în discuțiile din note cu prioritate chestiunile de critică textuală selectate de Bruce M. Metzger în A Textual Commentary on the Greek New Testament (ed. a 2-a; UBS / Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1994). Traducerea a fost prelucrată prin comparație cu cinci versiuni în limba română: Emil Pascal (Noul Testament, 1992), Noul Testament: traducere în limba română modernă (WBTC, 2002), Sorin Sabou (Biblia: noua traducere în limba română, 2007), Noul Testament: traducere după textele originale grecești (cunoscută ca traducerea interconfesională, SBIR, 2009) și Cristian Bădiliță (Apocalipsa lui Ioan, 2012). Acolo unde s-a suspectat prezența unui text poetic, a fost redat în versuri, evidențiindu-se paralelismul ideilor și, unde era cazul, strofele. Textul narativ a fost împărțit pe paragrafe, ținându-se cont de dialog, acolo unde era prezent.„Structura” oferă un desfășurător al principalelor secțiuni ale pericopei, cu precizarea unor tehnici de compoziție acolo unde este cazul. Înaintea investigației exegetice, oferim „ideea exegetică”, adică miezul învățăturii din pericopa în lucru.Cea mai voluminoasă secțiune a fiecărui capitol este „Interpretarea”. Aici am căutat să explicăm textul pe fragmente mai mici. Am evitat pericolul atomizării textului evidențiind legăturile fragmentului în discuție cu textul capitolului sau al cărții în ansamblu. Ori de câte ori a fost nevoie am arătat legăturile fragmentului cu textele biblice în care se oglindește și am evidențiat sensurile extrase de acolo. Abordarea analitică folosită la acest nivel face apel la diferite aspecte ale textului: morfologic, sintactic, estetic, genologic, istoric, teologic. Deși secțiunea aceasta este mai tehnică, ne-am străduit să nu fie exclusivistă nici prin conținut și nici prin abordare, astfel încât să fie accesibilă oricărui cititor cu un bagaj intelectual moderat. Fiecare capitol se încheie cu o secțiune întitulată „Teologia”. Aici sunt preluate temele teologice izvorâte din studiul exegetic anterior și sunt prezentate de o manieră coerentă cu învățătura din Apocalipsa. Tot aici se caută integrarea învățăturii extrase cu doctrina Bisericii.