Învierea Cuvântului întrupat

Învierea Cuvântului întrupat (Luca 24.1-49)

Învierea Mântuitorului a fost un miracol care a excedat capacitatea de înțelegere a oricărei făpturi umane. De aceea, Hristos cel înviat a trebuit să le deschidă mințile urmăritorilor săi prin intervenții supranaturale. De fiecare dată,  însă, intervenția divină revelatoare i-a îndreptat pe beneficiarii ei către CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Instrumentul de revelare a învierii în cazul femeilor prezente la mormânt a fost vedenie angelică (angelofania). Dar imediat după dispariția îngerilor, „ele și-au amintit de CUVINTELE lui Isus” (Lc 24.8). Celor doi ucenici cu care a călătorit spre Emaus, Domnul le-a deschis ochii prin frângerea pâinii (Cina de taină). Dar imediat după dispariția Lui, ei s-au întrebat cum de nu le ardea inima când le interpreta „SCRIPTURILE” (Lc 24.32). Ucenicilor adunați le-a arătat cicatricile lăsate de răstignire și tot nu puteau crede. „Atunci le-a deschis mintea că să înțeleagă SCRIPTURILE” (Lc 24.45).

Experiența cu Hristos cel înviat trebuie să ne ajute la înțelegerea mai profundă a Cuvântului, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Să ne rugăm ca În această săptămână, Cel care este Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu să ne vorbească prin cuvântul Scripturilor și să ne dea capacitatea spirituală de a-l înțelege și asimila!

27.04.2021

×