Ferigi şi elefanţi, de C.S. Lewis, în traducerea lui Emanuel Conţac, editura Humanitas, Bucureşti
„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)
În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei.
Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.
***
Toate eseurile, cu excepţia unuia, au fost publicate anterior, dar, ţinând seama de faptul că ediţiile s-au epuizat de ceva vreme şi că două eseuri („Ultima noapte a lumii“ şi „Eficacitatea rugăciunii“) n-au apărut până acum în Marea Britanie, ele vor fi noi pentru cei mai mulţi cititori. Discursul intitulat „Mădulare unii altora“ a fost citit la Society of St Alban and St Sergius, Oxford, şi publicat în Sobornost, nr. 31 (iunie 1945), iar apoi în colecţia de lucrări a lui Lewis Transposition and Other Addresses (1949). Predica „Studiu în vreme de război“ a fost ţinută la Church of St Mary the Virgin din Oxford, pe 22 octombrie 1939, şi publicată în Transposition and Other Addresses. Manuscrisul eseului „Despre iertare“ a ieşit la lumină pe când această carte era în pregătire. Eseul a fost scris în 1947, dar n-a fost publicat nicăieri până în prezent. „Istoricism“ a fost scris pentru The Month, IV (oct. 1950) şi retipărit în cartea Christian Reflections (1967). „Ultima noapte a lumii“ a fost publicat iniţial sub titlul „Christian Hope – Its Meaning for Today“ în Religion in Life, XXI (iarna 1951–1952), iar apoi, sub noul titlu, în The World’s Last Night and Other Essays (New York, 1960). „Religie şi rachete“ a fost publicat cu titlul „Will We Lose God in Outer Space?“ în Christian Herald, LXXXI (aprilie 1958), sub forma unei broşuri intitulate Shall We Lose God in Outer Space? (SPCK, 1959) şi, ulterior, sub singurul titlu dat de Lewis – „Religie şi rachete“ –, în The World’s Last Night. „Eficacitatea rugăciunii“ a apărut prima dată în The Atlantic Monthly, CCIII (ian. 1959) şi apoi în The World’s Last Night. Discursul „Ferigi şi elefanţi“ a fost citit studenţilor de la Westcott House, un colegiu teologic de la Cambridge, pe 11 mai 1959, şi publicat sub titlul „Modern Theology and Biblical Criticism“ în Christian Reflections. Austin Farrer mi-a spus că îl consideră cea mai bună scriere a lui Lewis; discursul continuând să suscite admiraţie şi uimire din partea creştinilor de pretutindeni, care îl consideră – dacă putem concepe aşa ceva – „ultimul cuvânt“ în materie de răspuns dat adepţilor demitologizării. Prietena mea, doamna Priscilla Collins, m-a îndemnat să găsesc un titlu atractiv pentru această colecţie şi, cum nu fusesem niciodată foarte încântat de denumirea iniţială pe care o dădusem acestui ultim eseu, am căutat – şi am descoperit între paginile sale – un titlu pe care cred că l-ar fi ales Lewis însuşi.
WALTER HOOPER, OXFORD
(citat din Prefața volumului)